De la apariția Covid-19 și eforturile globale de a minimiza răspândirea infecției în rândul populației, s-a pus din nou accentul pe determinarea măsurilor care pot fi luate pentru a reduce riscul de transmitere pe cale aeriană a virusurilor respiratorii, inclusiv Covid-19, într-o serie de medii interioare cu contact strâns.
Există dovezi conform cărora filtrele de aer cu particule de înaltă eficiență (filtre HEPA) pot servi ca o măsură complementară eficientă pentru îndepărtarea particulelor Covid-19 din aerul interior. Cu toate acestea, este important să se facă diferența între diferitele sisteme de filtrare a aerului de pe piață și să se determine care sunt suficient de eficiente pentru a asigura îndepărtarea particulelor mici de virus, cum ar fi Covid-19.
O parte esențială a determinării sistemelor de purificare a aerului care utilizează filtre adecvate care pot asigura filtrarea virușilor și bacteriilor din aer este clasificarea în conformitate cu standardul european 1822 (EN1822). Acesta oferă un standard de testare pentru clasificarea filtrelor de particule în diferite clase de eficiență.
Oferim aici o prezentare generală a clasificării EN1822 și a importanței acesteia atunci când ne gândim ce sisteme de filtrare a aerului să folosim ca măsură de reducere a riscului de transmitere a Covid-19 în interior.
Care este clasificarea EN1822?
Clasificarea Standardului european 1822 a fost elaborată la sfârșitul anilor 1990 și este considerată revoluționară deoarece oferă posibilitatea de a determina eficiența minimă absolută a unui sistem pentru particule, indiferent de dimensiune, inclusiv procentul de particule pe care le poate elimina din aer. Aceasta oferă informațiile detaliate necesare pentru a determina cât de bine filtrul dintr-un anumit sistem de filtrare a aerului poate proteja împotriva transmiterii infecțiilor prin aer și, prin urmare, ajută la selectarea sistemului de filtrare a aerului care ar trebui utilizat ca măsură eficientă de prevenire a contaminării.
Ulterior, în 2000, a intrat în vigoare "protocolul de testare EN1822", cunoscut și sub numele de testul MPPS (Most Penetrating Particle Size), care a devenit cel mai riguros și robust standard din lume pentru evaluarea eficienței filtrelor de aer.
Clasificarea EN1822 constă într-un test în două părți, care include:
Partea 1: Determinați ce dimensiune a particulelor pătrunde cel mai rapid în filtrul HEPA;
Partea 2: Testarea Filtru HEPA exclusiv pe baza dimensiunii particulelor determinate în partea 1 pentru a determina eficacitatea la diferite viteze ale aerului, simulând condițiile practice de funcționare la diferite viteze ale ventilatorului, deoarece eficacitatea depinde de viteza la care trece aerul.
Prin testarea mediilor filtrante în acest mod, se pot furniza informații privind eficiența în cel mai rău scenariu - în care un filtru este testat pentru a capta particule de cea mai dificilă dimensiune și viteză - spre deosebire de testele mai vechi care determină doar dacă un filtru poate capta particule de 0,3 μm sau mai mari, care reprezintă doar o fracțiune din poluarea aerului.
Testele efectuate în conformitate cu clasificarea EN1822 sunt, în principiu, o metodă mult mai aprofundată de determinare a eficacității decât alte teste care au fost utilizate în trecut și ar trebui să fie clasificarea de referință utilizată de producători pentru a demonstra eficacitatea filtrelor utilizate în purificatoarele lor de aer. Acest lucru ar oferi unele dintre asigurările necesare că sistemele utilizează un mediu filtrant adecvat pentru a combate nu numai transmiterea Covid-19, ci și spectrul larg de viruși, bacterii și alte particule ultrafine cu dimensiuni mai mici de 0,3 μm.
Cum erau testate filtrele înainte de EN1822?
Înainte de EN1822, eficiența sistemelor de filtrare a aerului era evaluată în mod tradițional pe baza performanței acestora în captarea particulelor de 0,3 microni (μm) utilizând testul DOP (Dispersed Oil Particulate). Acest test a fost dezvoltat pentru prima dată în anii 1950, într-o perioadă în care măsurarea precisă a particulelor mai mici de 0,3 μm era mult mai dificilă.
Deși testul DOP oferă unele informații privind performanța sistemelor de filtrare a aerului în ceea ce privește eliminarea particulelor de 0,3 μm sau mai mari, acesta nu poate determina eficiența unui sistem de filtrare a aerului în eliminarea particulelor mai mici, cum ar fi coronavirusul SARS-COV-2, care are un diametru cuprins între 0,25 și 1,0 μm. De asemenea, nu poate fi utilizat pentru a determina dacă filtrul unui purificator de aer poate filtra alți viruși respiratori și bacterii care sunt mai mici de 0,3 μm.1
Având în vedere că majoritatea purificatoarelor de aer HEPA de pe piață susțin în prezent că sunt eficiente în proporție de 99,97 % la îndepărtarea particulelor de până la 0,3 μm, este imperios necesar ca producătorii să clarifice dacă filtrul din sistemele de filtrare a aerului poate îndepărta și virușii și bacteriile mai mici, dintre care multe sunt mai dăunătoare pentru sănătatea publică.
În contextul pandemiei actuale, nu mai este suficient să se utilizeze testul DOP pentru a dovedi eficiența filtrării aerului de către un mediu filtrant.
Cum a fost testat filtrul IQAir HyperHEPA?
Filtrul IQAir HyperHEPA ("filtru IQAir") dintr-un purificator de aer, cum ar fi IQAir Cleanroom H13, a fost supus testelor stricte de clasificare în conformitate cu EN1822 și nu numai că îndeplinește standardul pentru filtrele HEPA - definit ca o eficiență ≥ 99,97 % pentru particule cu o dimensiune de 0,3 μm - ci chiar depășește acest standard.
Rapoartele de testare arată că filtrul IQAir captează eficient particule de până la 0,14 μm în cel mai rău caz, la două debite de aer diferite: 99,95 % la debite de aer de până la 240 m3/h (141 picioare cubice pe minut) și peste 99,5 % la debite de aer de până la 560 m3/h (330 picioare cubice pe minut).
S-a demonstrat că filtrul IQAir captează chiar și particulele de dimensiuni nanometrice cu o eficiență de cel puțin 99,95 % la vitezele 1 și 4 ale ventilatorului și o eficiență de 99,5 % la viteza maximă a ventilatorului.
Concluzie
Pe măsură ce țările din întreaga lume continuă să combată răspândirea Covid-19 și să ia măsuri adecvate pentru a reduce riscul unor noi infecții, este esențial ca producătorii de sisteme de filtrare a aerului să ofere informații clare cu privire la măsura în care sistemele lor pot elimina din aerul interior particule mici precum coronavirusul SARS-COV-2.
Clasificarea EN1822 depășește rezultatele testului DOP, acum depășit, și oferă această claritate atât de necesară. Clasificarea EN1822 ar trebui să fie considerată standardul de aur pentru determinarea eficienței filtrelor utilizate în sistemele de filtrare a aerului.